Reintroducerea în alimentație a alimentelor evitate

Ai trăit în copilărie acea perioadă în care întunericul de sub pat sau cel dintr-o cameră veche, se simțea pur și simplu prea dens, prea cuprinzător pentru lucruri ce trezeau tot felul de emoții neplăcute în noi? Îți mai aduci aminte cum încercam atunci să ne ținem frica în frâu, să ne simțim în siguranță? Nu ne uitam sub pat, făceam tot posibilul să punem cât mai multă distanță între noi și acel întuneric ce ascundea necunoscutul (adesea înfricoșător), făceam tot posibilul să pășim fizic cât mai departe de spațiile întunecate. Dar în apropierea acelor spații, frica era un ca vechi refren care se auzea din nou și din nou în noi. La un moment dat am descoperit că a ne uita totuși măcar puțin sub pat sau a face lumină acolo unde nu era ne liniștește mai mult frica. Atunci când am început să stăm față în față cu lucrurile de care ne temeam, ne-am oferit șansa să descoperim despre noi că întunericul nu mai e așa de mare, putem naviga prin el.

Același scenariu îl trăim adesea și în relație cu alimentația noastră, mai ales atunci când deasupra sa planează regulile alimentare. Aici, ,,întunericul” sau ,,necunoscutul” sunt temerile cărora mintea le dă curs dacă vom consuma anumite alimente specifice: ce se va întâmpla cu greutatea sau forma corpului nostru dacă vom mânca x lucru, ce se va întâmpla cu felul mai general în care mâncăm dacă vom consuma anumite alimente specifice. Să ,,riscăm” să simțim aceste temeri adeverindu-se este extrem de dificil adesea, iar atunci când caseta controlului alimentar rulează, se poate activa în mintea noastră o listă (conștientizată mai mult sau mai puțin explicit) a unor alimente pe care preferăm să le evităm, ca strategie de a ne simți în control și în siguranță.

Te invităm acum să îți dai voie mai departe să vezi de ce și cum anume poți alege, în locul evitării, strategia din copilărie de ,,a face lumină în spațiile întunecate”, adică de a fi față în față cu acele alimente pe care regulile tale alimentare le etichetează cu ,,deloc”, ,,niciodată”, ,,mai bine nu”, ,,să nu cumva să riști”.

De ce să facem efortul de a reintroduce în alimentație alimente pe care le evităm?

• evitarea alimentelor întreține un cerc vicios: de cele mai multe ori, evităm acele alimente pe care le considerăm periculoase pentru un potențial episod de mâncat compulsiv (ori pentru că acestea ne-au activat în trecut un astfel de episod, ori pentru că avem așteptări puternice să se întâmple astfel); pentru că este greu să respectăm întocmai și mereu regulile alimentare auto-impuse (,,nu voi mânca deloc x”), atunci când ,,încălcăm” regula unui aliment specific și îl consumăm, mintea va activa invariabil și așteptarea noastră că vom avea un episod de mâncat compulsiv și șansele ca acest lucru să se întâmple cu adevărat cresc; în cele din urmă, vom crede și mai tare că acele alimente sunt periculoase și le vom atribui mai puternic eticheta de ,,nu voi mânca”;

• evitarea alimentelor ne face adesea să operăm în baza unor asumpții eronate: considerăm anumite alimente în sine ca fiind amenințătoare pentru forma și greutatea corpului nostru – adevărul este că ceea ce influențează aceste aspecte nu este tipul de alimente, ci cantitatea lor; putem învăța modalități de a consuma anumite alimente într-o doză echilibrată și sănătoasă pentru noi, atât fizic, cât și mental;

Care este scopul? Să putem da curs consumului unor alimente/feluri de mâncare pe care ni le-am dori într-o formă cât mai flexibilă: să învățăm că putem să le mâncăm pentru a ne satisface o dorință sau poftă, să învățăm că acest lucru se poate întâmpla și în afara unui episod de mâncat compulsiv și să ne dăm voie să ne testăm și corectăm asumpțiile posibil eronate pe care le avem despre anumite alimente – altfel spus, să ne permitem nouă însene/înșine o relație cât mai onestă cu efectul acestor alimente, o relație care se descoperă stând față în față cu ele, nu în întuneric unde nu le putem vedea.

Către secțiunea precedentă