Ce este purgarea?
Comportamentele compensatorii sunt acele activități (nesănătoase) în care ne angajăm excesiv și recurent pentru a reduce sau menține greutatea corporală. Printre comportamentele compensatorii se numără cele de eliminare precum: purgarea (provocarea vărsăturilor), abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente; cele de postire; și cele de implicare în exerciții fizice excesive. Aceste tipuri de comportamente pot afecta sănătatea fizică și psihică.
Cel mai frecvent comportament compensator utilizat este provocarea vărsăturilor sau purgarea. Vărsăturile autoinduse au ca scop principal controlul formei sau greutății corporale, interferând cu sănătatea fizică și cu calitatea vieții. Acestea sunt comportamente frecvente și, adesea, foarte greu de rezistat. Autoinducerea vărsăturilor se realizează prin inducerea reflexului de vomă cu ajutorul degetelor sau cu alte obiecte. Pentru a facilita regurgitarea, de multe ori se consumă cantități mari de lichide înainte. În timp, comportamentul poate să devină automat, astfel încât e nevoie de mai puțin timp și efort (ex. ajunge să apeși pe stomac sau să te apleci) pentru a provoca vărsături. Mulți apelează la vărsat după ce au consumat o cantitate mare de mâncare, însă uneori este utilizat și după consumul oricărui tip de aliment, mai ales dacă este considerat unul care duce la luarea în greutate. Credința că vomitatul este un mijloc eficient de a scăpa de mâncare este una greșită. Studiile au arătat că vărsatul elimină aproximativ jumătate din caloriile consumate.
De ce apelăm la comportamentele compensatorii?
Motivul principal pentru care lumea apelează la purgare este pentru a-și controla aspectul fizic (greutatea și/sau forma corpului). Persoanele încep să se gândească la a-și provoca vărsături, atunci când consideră că regimul lor alimentar (ce, cât și cum mănâncă) nu este suficient pentru a reduce din greutate. Fie dietele stricte nu produc rezultatele dorite, fie, de multe ori, conduc la episoade de binge (mâncatul unei cantități mari de calorii într-un timp scurt, fără o senzație de control) pentru a recupera din deficitul caloric datorat dietei stricte. De obicei, purgarea este însoțită de vinovăție și rușine, astfel că persoana încearcă să apeleze și la alte metode de a controla greutatea. Această nevoie de control, care e specific umană, și sentimentul de lipsă a acestuia în alte aspecte ale vieții, duc la angajarea în comportamente nesănătoase pentru a dobândi acel sens de siguranță, predictibilitate, putere.
La baza dorinței de a controla aspectul fizic se regăsește credința că forma și greutatea corpului sunt printre cele mai importante aspecte, ceea ce generează, în consecință, o frică exagerată de îngrășare. Anxietatea aceasta legată de îngrășare, ce vine, de exemplu, cu consumul unei cantități mari de mâncare, poate fi diminuată prin provocarea vărsăturilor. Astfel, aceste comportamente compensatorii mai au un rol de gestionare a emoțiilor (spre exemplu reducerea anxietății, stresului). “După o zi în care nu am mâncat mai nimic, seara la cină, am mâncat fără să mă pot opri, mai mult decât mi-am propus, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte vinovată și anxioasă că acum sigur mă voi îngrășa mai mult. Ca să mă simt mai bine și să pot să adorm liniștită, mi-am provocat vărsături imediat după masă pentru a scăpa de calorii.” Când inducerea vărsăturilor devine un obicei, adică atunci când se apelează la ea chiar și după consumarea unei cantități mici de mâncare, controlul greutății nu mai este, de multe ori, obiectivul principal. Apare, în schimb, ca o formă de eliberare emoțională (o rutină care oferă un sentiment de ușurare și de control după realizarea ei).
Care sunt efectele fiziologice ale vărsăturilor autoinduse?
- Deteriorarea dinților. Vărsăturile repetate pe o perioadă lungă de timp dăunează dinților; ele erodează treptat smalțul dentar. Eroziunea este ireversibilă, dar nu progresivă – cu alte cuvinte, se oprește odată cu încetarea vărsăturilor.
- Umflarea glandelor salivare. În jurul gurii se află glande care produc salivă. Unele persoane raportează că, după ce își provoacă vărsături pe termen lung, aceste glande se umflă treptat.
- Afectarea gâtului. Se pot produce leziuni superficiale în partea din spate a gâtului, care se pot infecta în momentul în care o persoană încearcă să își inducă vărsături.
- Afectarea esofagului. Deși foarte rar, vărsăturile violente pot fisura pereții esofagului, tractul care duce de la gură la stomac.
- Afectarea mâinilor. Un alt efect mecanic al purgării la persoane care își folosesc degetele pentru a stimula reflexul de vomitat este deteriorarea pielii de deasupra articulațiilor mâinii.
- Dezechilibrul de lichide și electroliți. Acestea includ sete extremă, amețeli, umflarea picioarelor și a brațelor, slăbiciune și letargie, spasme și contracții musculare și chiar crize de epilepsie.
Mituri despre efectele comportamentelor compensatorii vs ce se întâmplă în realitate
- „Dacă îmi provoc vărsături, sigur o să slăbesc”. Precum am menționat, motivul principal pentru care se apelează la comportamentele compensatorii este de a controla greutatea, de a o reduce sau menține (dacă aceasta este deja scăzută). Însă, contrar convingerilor celor ce utilizează aceste metode, comportamentele compensatorii de eliminare nu ajută la pierderea în greutate, ci doar oferă o iluzie a acesteia pe termen scurt, dar au un efect nociv asupra corpului pe termen lung.
- „Dacă vomit, mâncarea nu va avea atâtea calorii”. În cazul provocatului de vărsături, convingerea e că regurgitarea alimentelor ingerate va duce la eliminarea caloriilor consumate. Problema cu această convingere e că, biologic vorbind, digestia începe încă din cavitatea bucală, astfel că o parte din calorii vor fi reținute indiferent de cât de repede apar vărsăturile după o masă. Deși se elimină până la 50% din calorii, provocarea vărsăturilor nu e o strategie eficientă de reducere a greutății pe termen lung. Odată eliminată mâncarea, senzația de foame se întețește, ceea ce va face dificilă respectarea unei diete și, în consecință, poate duce la un episod de mâncat compulsiv. Pentru a controla din nou greutatea și a reduce vinovăția, se apelează la comportamente de eliminare, dând naștere unui cerc vicios.
- „Este în regulă să vomit pentru că nu are nicio consecință fizică”. Utilizarea frecventă a inducerii vărsăturilor are efecte negative pe termen lung asupra corpului. Vărsăturile frecvente pot să dezechilibreze nivelul de electroliți, potasiu și alți nutrienți esențiali ai corpului, care pot provoca diferite probleme cardiace (precum aritimia). Totodată, pot să afecteze stomacul și esofagul, provocând sângerări. Acidul gastric conținut de vărsături afectează sănătatea bucală și dentară, distrugând smalțul de pe dinți, ceea ce îi face mai sensibili și predispuși la carii. Mai mult, dat fiind că tendința după vărsături este de a ne spăla pe dinți, pentru a scăpa de gustul și mirosul asociat acesteia, dantura și gingiile, sensibilizate, sunt distruse și mai tare de acțiunea de frecare și substanțele din pasta de dinți.
- „Dacă vomit nu o să mai mănânc în exces”. Vărsăturile încurajează mâncatul compulsiv. Acesta este rezultatul a două mecanisme. În primul rând, deoarece mulți oameni cred că prin vărsături evită să absoarbă cea mai mare parte din caloriile consumate, încercările lor de a controla impulsul de alimentație compulsivă sunt subminate. Drept urmare, ei devin mai predispuși la episoade de mâncat compulsiv, care tind să devină tot mai mari ca și cantitate. De asemenea, ei consideră că este mai ușor să vomite dacă au stomacul plin. Ca urmare a acestor procese, se stabilește un alt cerc vicios, vărsăturile fiind atât un răspuns la episoadele de mâncat compulsiv, cât și un comportament care le încurajează. Într-adevăr, vărsăturile pot deveni unul dintre principalele procese care mențin consumul excesiv de alimente. Acest lucru este ilustrat de faptul că multe persoane care vomită reușesc să reziste la episoadele de mâncat compulsiv – care altfel ar fi în afara controlului lor – dacă știu că nu vor avea ocazia să vomite.