Ce ne împinge rușinea corporală să facem?
În secțiunea anterioară ai explorat momentele în care apare rușinea corporală și modul în care această emoție poate fi declanșată de anumite situații, gânduri sau comparații. Un lucru important pe care îl subliniază abordările bazate pe reglarea emoțiilor este că emoțiile nu apar doar ca experiențe interne. Ele au și o componentă comportamentală. Cu alte cuvinte, emoțiile nu doar că ne fac să simțim ceva, ele ne împing adesea să facem ceva. În Teoria Dialectic-Comportamentală (DBT), aceste tendințe sunt numite impulsuri de acțiune ale emoțiilor. Fiecare emoție vine în mod natural cu anumite impulsuri care au avut, la un moment dat, un rol adaptativ. De exemplu, frica ne împinge să ne îndepărtăm de pericol, iar furia ne poate împinge să ne apărăm atunci când simțim că am fost nedreptățiți. Rușinea funcționează într-un mod similar. Atunci când apare rușinea, impulsul natural este de a ne ascunde, de a evita privirea celorlalți sau de a încerca să schimbăm rapid ceea ce credem că este „greșit” la noi.
În cazul rușinii corporale, aceste impulsuri pot lua forme diferite. Uneori poate apărea dorința de a evita oglinda sau fotografiile. Alteori poate apărea impulsul de a verifica în mod repetat corpul, de a te compara cu alte persoane sau de a încerca să controlezi alimentația pentru a schimba rapid aspectul corpului. Aceste reacții sunt de înțeles. Atunci când rușinea este intensă, dorința de a scăpa de ea poate deveni foarte puternică. În astfel de momente, comportamentele care promit o formă rapidă de ușurare pot părea singura soluție disponibilă. Problema este că, pe termen lung, multe dintre aceste reacții pot menține sau chiar intensifica rușinea corporală. Evitarea, verificarea repetată sau controlul rigid al comportamentelor pot întări ideea că există ceva fundamental greșit la corpul tău și că această problemă trebuie ascunsă sau corectată imediat. De aceea, un pas important în reglarea emoțiilor este să devii conștient/ă de impulsurile pe care emoția le creează. Atunci când observi mai clar aceste tendințe, începe să apară un spațiu între emoția pe care o simți și modul în care alegi să răspunzi la ea.

Exercițiul următor te poate ajuta să observi mai clar ce impulsuri apar pentru tine atunci când apare rușinea corporală.
Fișă de lucru – Ce mă împinge rușinea corporală să fac
Atunci când apare rușinea corporală, emoția nu rămâne doar la nivelul gândurilor sau al senzațiilor din corp. De cele mai multe ori, ea vine însoțită de impulsuri puternice de a face ceva. Aceste impulsuri pot apărea foarte rapid și uneori pot deveni aproape automate. În acest exercițiu, scopul nu este să te judeci pentru aceste reacții, ci doar să le observi mai clar.
Gândește-te la momentele în care ai simțit rușine legată de corpul tău și încearcă să identifici ce impulsuri apar de obicei.
Când apare rușinea corporală, simt impulsul să:
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Alte impulsuri pe care le observ:
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
După ce ai completat lista, încearcă să reflectezi pentru câteva momente:
Care dintre aceste impulsuri apar cel mai frecvent pentru tine?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Care dintre ele îți oferă o ușurare temporară?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Există impulsuri care, pe termen lung, par să facă rușinea corporală să revină mai des sau mai intens?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Observarea acestor impulsuri este un pas foarte important. Mulți oameni descoperă că reacțiile lor la rușinea corporală apar foarte rapid, aproape automat, fără să existe mult spațiu pentru reflecție. În secțiunea următoare vom explora o strategie de reglare a emoțiilor care poate ajuta la schimbarea acestui tipar. Această strategie se bazează pe ideea că, uneori, schimbarea comportamentului poate modifica și modul în care emoția evoluează. Vom vedea cum putem răspunde diferit atunci când apare rușinea corporală, astfel încât emoția să nu mai conducă automat comportamentul.
