Tipar 1 – Apelez la comportamente compensatorii doar de câteva ori pe săptămână
Dacă te regăsești în tiparul cel dintâi descris, deții destul de mult control asupra regurgitării, deși s-ar putea să nu simți asta. Următorul plan te va ajuta să simți că deții controlul.
Astfel, mai întâi uită-te pe fișele de monitorizare zilnică din ultimele săptămâni și identifică cel mai mare număr de comportamente compensatorii la care ai apelat pe parcursul unei săptămâni. Pe parcursul următoarei săptămâni încearcă să îți induci greață de mai puține ori decât maximul pe care l-ai identificat (ex. dacă numărul maxim de comportamente compensatorii pe care l-ai identificat a fost 8, încearcă ca săptămâna viitoare să vomiți doar de 7 ori).
Dacă ai reușit să faci acest lucru, încearcă să reduci din nou numărul în a doua săptămână. Daci ai întâmpinat dificultăți, repetă pasul acesta până când devine mai ușor să elimini comportamentele compensatorii. În plus, dacă ți-ai indus vărsături de mai multe ori decât ți-ai propus într-o săptămână, întoarce-te la numărul setat săptămâna anterioară.
Amintește-ți că recuperarea implică de foarte multe ori doi pași în față și unul înapoi. Poate în acest caz ai avut un nivel de ambiție un pic cam mare, deci acordă-ți iertare și reia-ți călătoria. Continuă în acest mod, reducând numărul dăților în care îți induci vărsături, în fiecare săptămână, până când elimini întru totul comportamentele compensatorii.
În cazul în care folosești diuretice și laxative, analizează fișa de monitorizare zilnică și identifică tiparul acestui comportament. Unele persoane folosesc laxative și diuretice după episoadele de mâncat compulsiv, acest comportament fiind similar cu cel al inducerii vomei. Pe de altă parte, utilizarea diureticelor și a laxativelor, pentru alte persoane, face parte din rutină, fiind independentă de episoadele de mâncat compulsiv. Acest comportament poate fi asemănător cu restricționarea. Astfel, dacă te regăsești în primul caz, odată ce frecvența episoadelor de mâncat compulsiv scade, va scădea și consumul de diuretice și laxative.
În cazul puțin probabil în care experimentezi retenție de fluide (observi că ți s-au umflat mâinile sau picioarele), este important să reții că luarea în greutate este din cauza apei, nu a grăsimii, și este temporară, eliminându-se pe parcursul a câtorva săptămâni.
Pasul 1: Privește în urmă
Analizează fișele de monitorizare din ultima săptămână și notează cel mai mare număr de comportamente compensatorii pe care l-ai avut:
Maximul de comportamente compensatorii în care m-am angajat a fost
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Pasul 2: Identifică ținta pentru această săptămână
Scade numărul acestor comportamente cu un singur pas față de maximul identificat. Exemplu: dacă maximul a fost 8, ținta ta pentru săptămâna aceasta este 7.
Ținta mea pentru această săptămână este:
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Pasul 3: Reflectă zilnic
De fiecare dată când apare comportamentul, revino la platformă și răspunde la următoarele întrebări:
Ce s-a întâmplat înainte să apară comportamentul?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Ce am simțit?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
La ce m-am gândit?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Ce mesaj încurajator îmi pot transmite pentru a trece de acest impediment?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Pasul 4: Verifică la sfârșitul săptămânii
Dacă ai reușit, scade numărul de comportamente compensatorii cu încă un pas pentru săptămâna următoare. Dacă nu ai reușit, păstrează aceeași țintă încă o săptămână.
Ținta mea pentru această săptămână este:
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Dacă nu ai reușit, păstrează aceeași țintă încă o săptămână. Nu înseamnă că ai greșit, ci doar că ai nevoie de mai mult timp pentru aceeași treaptă.
Pasul 5: Repetă
Continuă să reduci treptat numărul comportamentelor compensatorii, săptămână după săptămână, până când ajungi la eliminarea lor. Scopul nu este perfecțiunea, ci mișcarea constantă în direcția schimbării.