Ce este automonitorizarea?

Automonitorizarea implică înregistrarea aportului zilnic de alimente și a oricăror comportamente alimentare problematice (de exemplu: săritul meselor, mâncatul compulsiv, vărsăturile autoinduse), alături de orice gânduri și sentimente pe care le aveai în acel moment. Faci acest lucru completând zilnic fișa de automonitorizare.  

De ce este importantă automonitorizarea?

1. Monitorizarea îți oferă informații importante despre problema ta de alimentație

Monitorizarea precisă evidențiază aproape întotdeauna caracteristici ale alimentației care nu erau evidente pentru tine în prealabil, oferind o imagine detaliată asupra comportamentelor alimentare problematice existente. Monitorizarea îți oferă răspunsuri la aceste întrebări: 

• Ce mănânc exact în timpul episodului de supraalimentare (episodului de alimentație compulsivă)? Cum se compară cu ceea ce mănânc în alte momente? 
• Dacă îmi produc vărsături sau fac alte lucruri care consider că îmi mențin greutatea sub control, mănânc ceva specific înainte sau consum o cantitate mare de alimente? 
• Când apar mai exact comportamentele compensatorii? Există un model previzibil? De exemplu, apar întotdeauna seara? Înainte, în timpul sau după masă? Sunt zilele lucrătoare diferite de weekend-uri? 
• Există declanșatori pentru episoadele mele de vărsăturile autoinduse/ consumul de laxative/postit/exercițiu fizic excesiv? Comportamentele mele problematice tind să apară în anumite circumstanțe specifice? Apar atunci când sunt plictisit/ă, deprimat/ă, singur/ă sau anxios/oasă? 
• Comportamentele par să servească o funcție? De exemplu, ameliorează sentimentele de tensiune? Sunt un mod de a mă pedepsi?

2. Monitorizarea te ajută să te schimbi

Este important ca monitorizarea să fie realizată cu acuratețe și să aibă loc în timp real, adică imediat după ce mănânci sau când observi că sari o masă. Pe măsură ce monitorizezi, vei descoperi că acest comportament aparent automat, scăpat de sub control, nu este de fapt așa incontrolabil precum crezi. Nu este obligatoriu îți provoci vărsături, să faci exerciții fizice sau să utilizezi laxative și diuretice doar pentru că ai impresia că ai exagerat cu mâncarea. Te-ai obișnuit atât de mult cu aceste tipare încât să faci orice altceva pare imposibil. Monitorizarea conform ghidurilor recomandate îți va arăta că există și alte tipare alimentare în afara utilizării comportamentelor compensatorii. Monitorizarea te va ajuta să te schimbi. 

S-ar putea să te simți reticent în a monitoriza. Poate că ai una sau mai multe rețineri, cum ar fi: 

• Am ținut fișe de monitorizare a alimentației înainte și nu a ajutat – Încearcă modalitatea recomandată de acest program și vezi ce se întâmplă. 

• Monitorizarea sună ca o sarcină prea mare, chiar ca o povară – S-ar putea să simți că ești prea ocupat/ă sau că stilul tău de viață face imposibilă monitorizarea. Aceasta este cu siguranță solicitantă din punct de vedere al timpului și al efortului. Dorința ta de a monitoriza este un test al angajamentului tău pentru schimbare. 

• Sunt prea rușinat/ă de felul în care mănânc pentru a monitoriza acest comportament – Dacă simți asta, monitorizarea poate fi într-adevăr deosebit de dificilă. Cu toate acestea, dacă vrei să depășești problema legată purgare nu ai altă alternativă decât să faci față, iar monitorizarea este primul pas. Va deveni mult mai ușor în câteva zile. 

• Monitorizarea mă va face și mai preocupat/ă de mâncat. – Doar pe termen scurt (pentru câteva zile)! Efectul se atenuează rapid. Și, în orice caz, preocuparea este constructivă pentru că te face să te concentrezi asupra modului în care poți depăși problema ta de alimentație. 

Cum se utilizează fișele de monitorizare?

Ca parte a modificărilor în alimentația ta, va trebui să completezi o fișă de automonitorizare care detaliază consumul de alimente în fiecare zi. Fișa de automonitorizare înregistrează ora la care ai mâncat, ce ai mâncat, unde ai mâncat, dacă ai considerat evenimentul a fi un exces, dacă te-ai implicat în vărsături sau consum de laxative, precum și situația și sentimentele care au însoțit mâncatul sau perioadele în care ai sărit mesele. În secțiunea următoare vei găsi un exemplu de fișă de automonitorizare completată și te poate ajuta să o privești pentru a-ți face o idee despre cum arată una. 

De ce trebuie să țin cont?

Monitorizarea…

…să fie realizată cu acuratețe (și cu sinceritate): S-ar putea să te simți tentat/ă să omiți alimente sau comportamente, din sentimente de rușine sau vinovăție. Cu toate acestea, a nu fi complet sincer/ă îți limitează progresul. 

…să aibă loc în momentul în care se întâmplă („în timp real”): Nu aștepta până la sfârșitul zilei pentru a încerca să îți amintești ce ai mâncat sau dacă apelat la comportamente compensatorii. Înregistrarea aportului alimentar în timp ce mănânci (sau imediat după) te va ajuta să obții o înregistrare mai precisă a gândurilor și sentimentelor tale și a conținutului mesei. De asemenea, te va ajuta să analizezi gândurile și situațiile care te încurajează să mănânci. 

… nu înregistrează caloriile. Scopul automonitorizării nu este să adunăm aportul alimentar la sfârșitul zilei. Automonitorizarea te va ajuta să înțelegi de ce mănânci, dar și să înțelegi procesele și gândurile care duc la alimentația dezordonată.