Ce sunt comportamentele de autovătămare?
Comportamentele de autovătămare non-suicidară se referă la provocarea deliberată, intenționată, de răni și leziuni la nivelul propriului corp. Autovătămarea se poate prezenta sub mai multe forme, dar cele mai comune modalități de auto-rănire includ tăierea sau auto-otrăvirea prin supradoză de medicamente. Alte metode de autovătămare includ arderea, zgârierea, auto-lovirea, smulgerea părului și zgândărirea rănilor existente pe corp. Aceste comportamente pot cauza moartea. Din cercetările disponibile, reiese că, în timp ce unele persoanele care fac aceste comportamente nu își doresc să moară, există și persoane care fac aceste comportamente cu scopul de a muri sau persoane cărora nu le pasă dacă vor trăi sau muri în urma autovătămării.
Pentru a putea înțelege mai bine apariția lor, e important să discutăm despre legătura dintre situații – gânduri – emoții – comportamente. Aceste comportamente apar atunci când mintea detectează și percepe pericole și amenințări din mediul intern sau extern (fie că vorbim de suferință emoțională internă, greșeli, eșecuri, de conflicte cu cineva, sau amenințări din partea celorlalți). Percepția acestor pericole și raportarea pe care o avem față de ele (de exemplu, să te gândești că „Nu pot face față acestei dureri”, „E insuportabil ce se întâmplă”, „Trebuie să simt ceva”, „Nimănui nu-i pasă de mine” sau „Merit să fiu pedepsit”) declanșează emoțiile și senzațiile (de ex., tristețe, anxietate, neputință, furie, etc.,), iar sistemul nervos intră o stare de alertă în care partea emoțională a creierului, preia controlul cu ajutorul stării de „luptă/îngheț/fugă” („dezactivând” astfel cortexul prefrontal, partea rațională a creierului).
Este aproape imposibil de știut câți tineri recurg la comportamente de autovătămare non-suicidară. Mulți dintre ei nu spun nimănui că fac aceste comportamente, așa că e incredibil de dificil de contorizat câte persoane prezintă aceste comportamente. Se spune că mai mult de 10% din tineri ar putea să se auto-rănească intenționat la un moment dat, dar aceste procente pot fi și mai mari. Asta înseamnă că foarte mulți dintre cei care se auto-rănesc nu sunt în atenția serviciilor de sănătate. Mai departe, te invităm să accesezi prima fișă din acest modul, care prezintă povești de viață ale unor tineri care se luptă cu comportamentele de autovătămare.
Citind aceste povești de viață, de care dintre ele te simți mai apropiat/ă? Cu care dintre cazurile prezentate găsești similarități?
Notează, în spațiile de mai jos, ce anume ți se pare familiar din fiecare poveste. Nu există răspunsuri greșite sau corecte. Acesta este spațiul tău pentru reflecție. Observațiile pe care le notezi te vor ajuta pe măsură ce parcurgi acest modul.
De care dintre povești te simți cel mai apropiat/ă?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Care sunt gândurile și emoțiile care îți sună cunoscute?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Care sunt situațiile care seamănă cu experiențele prin care ai trecut tu?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Care e modul în care te raportezi tu la comportamentele și impulsurile de autovătămare?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Observi și alte similarități?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
S-ar putea să te întrebi: „De ce ar reprezenta comportamentele de autovătămare non-suicidară o problemă?”. Chiar dacă aceste comportamente pot părea o normalitate pentru mulți oameni, sau o parte a stilului de viață, în realitate, deși aceste comportamente nu au întotdeauna ca scop final moartea, ele reprezintă factor de risc major pentru tentativele de suicid. În următoarea secțiune, vei explora și descoperi mai multe despre aceste comportamente, dar și cum să începi să faci cât mai multe comportamente care să te ajute să simți emoții pozitive.
