Cronologia comportamentelor de autovătămare

Te invităm să ne oprim asupra cazului Jessica. O să vedem împreună cronologia comportamentelor ei de autovătămare. Această cronologie se referă la plasarea în timp a acestor comportamente, în ordinea apariției lor. Mai jos avem cronologia autovătămării a Jessicăi:

Cronologia comportamentelor de autovătămare a Jessicăi

Acum e rândul tău! Mai jos este atașată o fișă care te invită și pe tine să îți identifici cronologia comportamentelor de autovătămare.

Instrucțiuni de completare:

  • Identifică niște momente cheie, „ancore”, care să te ajute să îți dai seama când și cum a avut loc comportamentul de autovătămare. De exemplu, evenimente ca zilele de naștere, ocazii speciale și schimbări în mediu (de exemplu, la școală). Apoi, poziționează-le în cronologia vieții, folosind săgeți.
  • Apoi, poți adăuga alte incidente pe cronologie, cu ajutorul următoarelor întrebări: „Care sunt primele mele amintiri?”, „Descrie orice eveniment important care îți trece prin minte”, ”Care a fost cea mai fericită/tristă/emoționantă amintire pe care o ai?”
  • Apoi, poți adăuga incidentele de auto-rănire, poate cu o altă culoare, din nou generate cu ajutorul următoarelor întrebări: „Îți amintești când au început aceste comportamente?”, „Când a fost cel mai rău moment/cel mai îngrijorător moment pentru ceilalți/cel mai îngrijorător moment pentru tine?”.
  • Apoi, cronologia comportamentelor de autovătămare poate fi identificată. De exemplu, întrebări ca „S-au schimbat comportamentele de autovătămare în timp?”, „Ai dezvoltat un obicei din asta?”, „Faci lucrurile diferit acum?”, te pot ajuta.
  • Pe măsură ce completezi cronologia, încearcă să explorezi ce evenimente au avut loc în jurul incidentelor/comportamentelor de autovătămare. Aceste detalii îți vor da informații legate de factorii care te predispun spre, care declanșează și care mențin comportamentele de autovătămare.

FIȘA 2 – CRONOLOGIA COMPORTAMENTELOR DE AUTOVĂTĂMARE

S-ar putea să te întrebi: „De ce ar reprezenta comportamentele de autovătămare non-suicidară o problemă?”. Chiar dacă aceste comportamente pot părea o normalitate pentru mulți oameni, sau o parte a stilului de viață, în realitate, deși aceste comportamente nu au întotdeauna ca scop final moartea, ele reprezintă factor de risc major pentru tentativele de suicid. În următoarea secțiune, vei explora și descoperi mai multe despre aceste comportamente, dar și cum să începi să construiești strategii alternative care funcționează pentru tine.

Cronologia personală și drumul către schimbare