02 – Ce sunt comportamentele de autovătămare?

Ce sunt comportamentele de autovătămare?

Comportamentele de autovătămare non-suicidară se referă la provocarea deliberată, intenționată, de răni și leziuni la nivelul propriului corp. Autovătămarea se poate prezenta sub mai multe forme, dar cele mai comune modalități de auto-rănire includ tăierea sau auto-otrăvirea prin supradoză de medicamente. Alte metode de autovătămare includ arderea, zgârierea, auto-lovirea, smulgerea părului și zgândărirea rănilor existente pe corp. Aceste comportamente pot cauza moartea. Din cercetările disponibile, reiese că, în timp ce unele persoane care fac aceste comportamente nu își doresc să moară, există și persoane care fac aceste comportamente cu scopul de a muri sau persoane cărora nu le pasă dacă vor trăi sau muri în urma autovătămării.

Pentru a putea înțelege mai bine apariția lor, e important să discutăm despre legătura dintre situații – gânduri – emoții – comportamente. Aceste comportamente apar atunci când mintea detectează și percepe pericole și amenințări din mediul intern sau extern (fie că vorbim de suferință emoțională internă, greșeli, eșecuri, de conflicte cu, sau amenințări din partea celorlalți). Percepția acestor pericole și raportarea pe care o avem față de ele (de exemplu, să te gândești că „Nu pot face față acestei dureri”, „E insuportabil ce se întâmplă”, „Trebuie să simt ceva”, „Nimănui nu-i pasă de mine” sau „Merit să fiu pedepsit”) declanșează emoțiile și senzațiile (de ex., tristețe, anxietate, neputință, furie, etc.,), iar sistemul nervos intră o stare de alertă în care partea emoțională a creierului preia controlul cu ajutorul stării de „luptă/îngheț/fugă” („dezactivând” astfel cortexul prefrontal, partea rațională a creierului).

Este aproape imposibil de știut câți tineri fac comportamente de autovătămare non-suicidară. Mulți dintre ei nu spun nimănui că fac aceste comportamente, așa că e incredibil de dificil de contorizat câte persoane prezintă aceste comportamente. Se spune că mai mult de 10% din tineri ar putea să se auto-rănească intenționat la un moment dat, dar aceste procente pot fi și mai mari. Asta înseamnă că foarte mulți dintre cei care se auto-rănesc nu sunt în atenția serviciilor de sănătate. Mai departe, te invităm să accesezi prima fișă din acest modul, care prezintă povești de viață ale unor tineri care se luptă cu comportamentele de autovătămare.

FIȘA 1 – POVEȘTI DE VIAȚĂ

Citind aceste povești de viață, de care dintre ele te simți mai apropiat/ă? Cu care dintre cazurile prezentate găsești similarități?

Notează, în spațiile de mai jos, ce anume ți se pare familiar din fiecare poveste. Nu există răspunsuri greșite sau corecte. Acesta este spațiul tău pentru reflecție. Observațiile pe care le notezi te vor ajuta pe măsură ce parcurgi acest modul.