03 – Ce ne împing emoțiile să facem?

Ce ne împing emoțiile să facem?

În secțiunea anterioară ai explorat modul în care emoțiile apar și cum pot fi recunoscute mai ușor. Un lucru important este că emoțiile nu sunt doar experiențe interne. Ele vin, de obicei, împreună cu un impuls de a face ceva.

Cu alte cuvinte, emoțiile nu doar că ne fac să simțim, ci ne și împing spre acțiune. În unele cazuri, ne pot împinge și spre lipsa unei acțiuni, cum se întâmplă în evitare, retragere sau blocaj. De exemplu, frica ne poate împinge să ne îndepărtăm sau să evităm o situație percepută ca fiind periculoasă. Furia ne poate împinge să reacționăm, să ne apărăm sau să spunem ceva. Tristețea ne poate orienta spre retragere sau spre căutarea sprijinului. Aceste tendințe sunt firești și, în multe situații, pot fi utile.

În același timp, atunci când emoțiile devin foarte intense sau greu de tolerat, aceste impulsuri pot deveni mai puternice și mai greu de controlat. În astfel de momente, poate apărea dorința de a face ceva care să reducă rapid disconfortul. De exemplu, când apare furia, poate exista impulsul de a descărca această energie prin a ridica tonul, a pedepsi, a ataca ceva sau pe cineva. Când apare tristețea sau singurătatea, poate apărea impulsul de a te retrage complet sau de a evita contactul cu ceilalți. Când apare anxietatea sau frica, poate exista impulsul de a evita situațiile dificile sau de a căuta reasigurare în mod repetat. Când apare o senzație de gol sau amorțeală, poate exista impulsul de a face ceva intens pentru a simți din nou. Atunci când apare rușinea, impulsurile pot fi legate de ascundere, evitare sau autocritică.

Este important de înțeles că aceste impulsuri nu apar fără motiv. Ele sunt, de cele mai multe ori, încercări de a face față unei stări emoționale dificile și de a o aduce la un nivel mai ușor de tolerat. În multe cazuri, ele pot funcționa pe termen scurt. În același timp, unele dintre aceste reacții pot avea consecințe pe termen mai lung, cum ar fi conflicte, izolare, evitare sau menținerea emoțiilor dificile.

Aceste reacții fac parte din felul în care încercăm să ne reglăm emoțiile. Reglarea emoțională înseamnă orice încercare de a influența emoțiile: să le reducem intensitatea, să le ascundem, să le evităm, să le înțelegem, să le schimbăm sau să le facem mai ușor de tolerat. Uneori facem acest lucru intenționat. Alteori reacționăm automat, fără să ne dăm seama că încercăm, de fapt, să reglăm o emoție.

Există mai multe strategii prin care oamenii încearcă să își regleze emoțiile. Unele pot fi mai utile pe termen lung, mai ales atunci când ne ajută să înțelegem situația și să alegem un răspuns mai potrivit. Altele pot reduce disconfortul pe moment, dar pot menține problema în timp, mai ales dacă sunt folosite frecvent sau rigid.

În acest modul vom urmări câteva strategii importante:

Reinterpretarea situației: încercarea de a privi situația dintr-o altă perspectivă, pentru a schimba felul în care ne simțim.
Distragerea atenției: mutarea atenției spre altceva, pentru a reduce temporar intensitatea emoției.
Suprimarea emoției: încercarea de a nu arăta celorlalți ceea ce simțim.
Evitarea emoției: încercarea de a nu intra în contact cu emoția sau cu situațiile care o declanșează.
Ruminația: revenirea repetată cu gândul la situație și la emoțiile trăite, chiar și după ce momentul a trecut.
Emoțiile intense: momentele în care emoțiile sunt trăite ca fiind copleșitoare și greu de controlat.

Dintre acestea, reinterpretarea și, uneori, distragerea atenției pot fi mai utile atunci când sunt folosite flexibil. Reinterpretarea ne poate ajuta să înțelegem situația într-un mod mai echilibrat, iar distragerea poate fi utilă când emoția este foarte intensă și avem nevoie de o pauză temporară. În schimb, suprimarea, evitarea și ruminația pot deveni problematice dacă sunt folosite frecvent, deoarece pot împiedica înțelegerea emoției și pot menține disconfortul pe termen lung.

De aceea, un pas important în reglarea emoțiilor este să începi să observi nu doar emoția, ci și ce faci cu ea. Atunci când recunoști mai clar impulsurile și strategiile pe care le folosești, apare treptat un spațiu între emoția pe care o simți și modul în care alegi să răspunzi.

Exercițiul 2 – Ce mă împing emoțiile să fac

Atunci când apar emoții intense, ele sunt adesea însoțite de impulsuri puternice de a face ceva. Aceste impulsuri pot apărea rapid și uneori pot părea greu de controlat. În acest exercițiu, scopul nu este să te judeci pentru aceste reacții, ci să le observi mai clar.

Impulsurile pot fi și încercări de reglare emoțională. Uneori încercăm să reducem emoția, să o ascundem, să o evităm, să ne distragem de la ea sau să o înțelegem mai bine. Unele reacții pot ajuta pe moment, dar pot avea efecte diferite pe termen lung. Deocamdată, scopul este doar să observi ce se întâmplă.

Gândește-te la momentele în care ai simțit emoții intense și încearcă să identifici cum apar pentru tine aceste impulsuri. Dacă ai început deja monitorizarea pentru recunoașterea emoțiilor, poți folosi informațiile completate în ultimele două coloane pentru a identifica mai ușor atât impulsurile asociate emoțiilor intense, cât și modurile în care ai încercat să gestionezi sau să reglezi emoțiile respective.

Când apar emoții intense, simt impulsul să: