Distres
La un moment dat în viață, fiecare persoană se confruntă cu durere și distres. Uneori acestea sunt fizice, alteori emoționale, precum tristețea, furia sau singurătatea. De cele mai multe ori, aceste experiențe nu pot fi anticipate și nu pot fi evitate complet, iar prezența lor ne face pe fiecare din noi să folosim strategiile pe care le avem la dispoziție pentru a face față situației. Uneori, ni se poate întâmpla ca emoțiile să apară mai rapid, să fie mai intense și mai greu de gestionat. În astfel de momente, situațiile pot părea că nu se vor termina niciodată și poate apărea senzația că nu știm cum să facem față intensității celor simțite, iar emoțiile pot deveni copleșitoare. În astfel de momente, gândirea și alegerea unui răspuns util pe termen lung poate fi îngreunată. Ca urmare, pot apărea comportamente impulsive – reacții rapide, făcute fără a lua în considerare consecințele. Din perspectiva terapiei dialectic-comportamentale (DBT), impulsivitatea se referă la tendința de a acționa rapid, fără a decide conștient, în special atunci când emoțiile sunt intense sau atunci când apar situații de criză. Un aspect important este că impulsivitatea are și o componentă biologică. Pentru unele persoane, reglarea comportamentului este, în mod natural, mai dificilă. Acest lucru se poate manifesta prin:
- dificultăți în a opri sau amâna un comportament impulsiv
- tendința de a acționa fără a gândi în prealabil
- senzația că reacțiile apar „din senin”
- dificultăți în a rămâne consecvent/ă în atingerea obiectivelor
- influența puternică a stărilor emoționale asupra comportamentului
- dificultăți în a controla comportamentele atunci când emoțiile sunt intense
Chiar dacă aceste reacții pot aduce probleme de multe ori, este important să știi că ele nu reflectă lipsă de voință, ci diferențe în modul în care funcționează sistemele de reglare emoțională și comportamentală. De aceea, în DBT, comportamentele impulsive nu sunt privite ca fiind „fără sens”, ci ca încercări de a gestiona emoții copleșitoare. Ele apar frecvent atunci când nu reușim să tolerăm distresul suficient de mult timp pentru a găsi alte soluții. Cu alte cuvinte, impulsivitatea este strâns legată de dificultatea de a sta cu emoțiile intense. Atunci când distresul devine prea mare, apare nevoia de a face ceva imediat pentru a-l reduce. În acel moment, comportamentul impulsiv poate părea cea mai rapidă și disponibilă soluție.
Din acest motiv, în DBT, abilitatea de a tolera distresul este esențială. Tolerarea distresului se referă la capacitatea de a trece prin momente dificile fără a face lucruri care, pe termen lung, agravează situația. Această abilitate este importantă din două motive. În primul rând, durerea și disconfortul fac parte din viață și nu pot fi eliminate complet. Încercarea constantă de a le evita poate duce la mai multă suferință. În al doilea rând, orice proces de schimbare implică un anumit nivel de disconfort. Dacă acest disconfort nu poate fi tolerat, impulsurile de a scăpa rapid de el pot interfera cu schimbările dorite.
În acest modul, vom explora mecanismele din spatele impulsivității și vom contribui la dezvoltarea unor modalități prin care poți răspunde diferit atunci când apare impulsul de a acționa rapid. Scopul nu este eliminarea emoțiilor sau a impulsurilor, ci traversarea mai ușoară a vârfurilor de intensitate emoțională fără să reacționezi impulsiv, astfel încât comportamentele să fie mai în acord cu nevoile și valorile tale pe termen lung.
În continuare, vom explora o primă strategie care te poate ajuta să creezi o pauză între impuls și acțiune, astfel încât să poți răspunde într-un mod mai conștient în momentele dificile. Scopul este acela de a face o schimbare, nu de a te critica.