Cum ne poate ajuta corpul să cultivăm auto-compasiunea
Atunci când vorbim despre auto-compasiune, ne gândim adesea la cuvinte sau la modul în care ne vorbim în minte. Însă relația cu noi înșine nu se construiește doar prin gânduri. Ea este influențată și de modul în care reacționează corpul nostru în momentele dificile. Când criticul interior devine foarte activ, corpul intră adesea într-o stare de alertă. Pot apărea tensiune în mușchi, respirație mai superficială, nod în stomac sau o senzație generală de neliniște. Aceste reacții fac parte din sistemul nostru biologic de protecție, care se activează atunci când percepem o amenințare.
Problema este că acest sistem nu face întotdeauna diferența între pericole externe și atacuri interne. Atunci când ne criticăm foarte dur, corpul poate reacționa ca și cum ar fi sub amenințare. Auto-compasiunea implică, printre altele, activarea unui alt sistem emoțional – sistemul asociat cu siguranța, calmul și grija. Acest sistem este același care se activează atunci când suntem susținuți de o persoană apropiată, când simțim că cineva este de partea noastră sau când primim un gest de afecțiune.
Interesant este că uneori corpul poate accesa acest sistem mai repede decât gândurile. Gesturi simple de auto-îngrijire sau contact blând pot transmite creierului semnale de siguranță și pot reduce intensitatea reacțiilor de stres. Exercițiul următor te invită să explorezi un mod simplu prin care poți aduce un răspuns mai blând în corpul tău.
Exercițiu – Gestul de auto-compasiune
Gândește-te pentru câteva momente la o situație recentă în care ți-a fost dificil sau în care criticul interior a fost foarte activ.
Observă ce se întâmplă în corpul tău atunci când îți amintești acea situație.
Acum încearcă să adaugi un gest simplu de susținere față de tine.
Poți experimenta diferite gesturi și vedea care gest se simte cel mai natural pentru tine, de exemplu:
• să îți pui o mână pe piept
• să îți așezi o mână pe braț sau pe umăr
• să îți cuprinzi ușor mâinile, ca într-o îmbrățișare
• să îți atingi ușor fața sau să îți sprijini mâinile pe inimă
Nu există un gest „corect”. Important este ca gestul să fie blând și să transmită o formă de grijă.
În timp ce menții acest gest, încearcă să respiri lent de câteva ori și să observi ce se întâmplă în corpul tău.
Dacă dorești, poți adăuga și un mesaj interior înțelegător, cum ar fi:
„Este un moment dificil.”
„Îmi este greu acum.”
„Pot fi puțin mai blând/ă cu mine.”
Rămâi câteva momente în această experiență.
Reflectează asupra experienței
După ce ai terminat exercițiul, ia câteva momente pentru a observa ce ai simțit.
Ce ai observat în corpul tău?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Cum s-a simțit să adaugi un gest de grijă față de tine?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
A fost diferit față de modul obișnuit în care reacționezi atunci când îți este greu?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Uneori gesturile simple de susținere pot părea neobișnuite la început. Dacă nu ești obișnuit/ă să îți oferi acest tip de grijă, experiența poate părea puțin stânjenitoare sau artificială. Acest lucru este complet normal. Pe măsură ce repeți astfel de momente, corpul poate începe treptat să asocieze aceste gesturi cu un sentiment mai mare de siguranță și calm. În timp, aceste mici practici pot deveni resurse la care te poți întoarce atunci când criticul interior devine foarte activ sau când treci prin momente dificile.