Fișa 4 – Întâlnirea cu criticul meu interior

Un mod util de a înțelege auto-critica este printr-o metaforă folosită frecvent în psihologie: ideea că, în momentele de auto-critică intensă, aceeași persoană ajunge să joace simultan două roluri. Pe de o parte există partea critică, cea care atacă, judecă și condamnă. Pe de altă parte există partea vulnerabilă, cea care primește aceste atacuri și simte, ca rezultat rușine, tristețe sau teamă. Este ca și cum în interiorul aceleiași persoane ar exista atât agresorul, cât și victima. Partea critică poate spune lucruri precum că nu ai făcut suficient, că ai greșit sau că nu ești suficient de bun. Partea vulnerabilă este cea care aude aceste mesaje și reacționează emoțional la ele. Această dinamică poate deveni foarte intensă. Cu cât atacul interior este mai puternic, cu atât suferința părții vulnerabile crește. Iar această suferință poate, la rândul ei, să activeze și mai mult critica. Astfel se poate crea un cerc vicios în care aceeași persoană ajunge să fie simultan atacatorul și cea atacată. Observarea acestei dinamici poate fi un pas important în înțelegerea auto-criticii. Ea arată că multe dintre dificultățile emoționale nu sunt cauzate doar de evenimentele externe, ci și de modul în care ajungem să ne tratăm pe noi înșine atunci când lucrurile merg prost.

Uneori poate fi util să privim vocea critică ca pe un personaj interior.

Atunci când auto-critica apare, ea poate suna ca o voce foarte familiară, dar de multe ori nu ne oprim să observăm cu adevărat cum este această voce. Cum sună? Cum ar arăta dacă ar avea o formă? Ce fel de personalitate are?

Exercițiul următor te invită să faci un pas înapoi și să privești criticul interior ca pe un personaj distinct. Scopul nu este să îl judeci sau să îl schimbi încă, ci doar să îl observi mai clar.

Instrucțiune:

În acest exercițiu vei încerca să privești vocea critică din interiorul tău ca pe un personaj. Scopul nu este să o schimbi sau să o oprești, ci doar să o observi mai clar. Încearcă să îți imaginezi cum ar arăta criticul interior dacă ar avea o formă, o voce și o personalitate.

1. Dacă criticul meu interior ar fi o persoană, cum ar arăta?

Cum ți-l imaginezi? Este tânăr sau mai în vârstă? Sever, ironic, autoritar?