Ce sunt credințele de bază?

Numeroase dovezi științifice arată că ceea ce experimentăm în primii ani de viață (încă din perioada în care suntem bebeluși) ne conduce să dezvoltăm anumite credințe despre noi înșine, despre lume, despre ceilalți oameni și despre viitor. Aceste credințe formate timpuriu ne ajută să procesăm informația eficient și să dăm sens unei lumi care se schimbă rapid.

Atunci când suntem foarte mici, acest lucru este util, deoarece ar fi foarte obositor și ineficient dacă, de exemplu, de fiecare dată când ne uităm la un obiect ar trebui să reînvățăm ce este și la ce folosește. Totuși, dacă un copil crește în contexte în care emoțiile sunt greu de exprimat sau nu sunt validate, sau în care se simte criticat, respins sau nesigur, el poate începe să dezvolte convingeri precum „emoțiile mele sunt prea mult”, „nu ar trebui să simt așa” sau „nu contez pentru ceilalți”. Credințele pe care ni le formăm au legătură cu modul în care ne vedem pe noi înșine (de exemplu, „nu sunt suficient de bun/ă”, „sunt defect/ă”), cu modul în care îi percepem pe ceilalți („nimeni nu mă înțelege”, „ceilalți mă vor răni”) sau cu viitorul („nimic nu se va schimba”). În timp, aceste credințe pot influența modul în răspundem la emoții intense, inclusiv prin comportamente de autovătămare ca modalitate de a face față sau de a obține o formă de control.

Astfel, credințele de bază se formează atunci când suntem foarte mici și continuă să se dezvolte și să se consolideze pe măsură ce creștem. Aceste credințe pot conduce la anumite reguli de viață pe care le urmăm, uneori fără să ne dăm seama. De exemplu, o persoană poate ajunge să trăiască după reguli precum „nu trebuie să arăt nimănui cât de rău mă simt” sau „trebuie să gestionez totul singur/ă”. În anumite situații, un eveniment poate „activa” aceste credințe: de exemplu, un conflict sau un sentiment de respingere poate reactiva credința „nu sunt important/ă” sau „nu sunt de dorit”, ceea ce poate duce la intensificarea emoțiilor și la apariția impulsului de autovătămare.

Există trei niveluri diferite ale cogniției atunci când o persoană se confruntă cu o situație. Primul nivel este reprezentat de gândurile automate, care apar rapid, sub formă de afirmații sau imagini, cum ar fi „nu mai pot face față”, „nu are rost” sau „nu mai suport starea asta”.

Al doilea nivel include regulile de viață. Acestea sunt mai puțin evidente și reflectă tipare despre cum „ar trebui” să fie lucrurile. De exemplu: „Dacă le arăt celorlalți cum mă simt, mă vor respinge” sau „Dacă nu pot controla emoțiile, înseamnă că sunt slab/ă”. Aceste reguli influențează modul în care interpretăm situațiile și cum alegem să reacționăm la ele.

Al treilea nivel include credințele de bază, adică opinii profunde și aparent incontestabile despre noi înșine, ceilalți și lume. Acestea se formează pe baza experiențelor și a modului în care le interpretăm. Greenberger și Padesky (psihologi cunoscuți pentru contribuțiile lor în terapia cognitiv-comportamentală) descriu cum, încă din copilărie, începem să organizăm experiențele în tipare familiare. Aceste tipare nu reflectă întotdeauna realitatea, ci mai degrabă modul în care un copil, cu resurse limitate, încearcă să înțeleagă lumea.

Pe măsură ce creștem, unele dintre aceste reguli devin mai flexibile. Totuși, anumite credințe pot rămâne rigide și pot influența puternic felul în care ne vedem și ne tratăm. În contextul autovătămării, credințe precum „nu merit să mă simt bine”, „nu pot face față emoțiilor mele” sau „durerea este singurul mod de a mă calma” pot deveni foarte convingătoare.

Atunci când aceste gânduri și credințe se repetă frecvent, ele devin tot mai puternice și mai greu de pus sub semnul întrebării. În plus, atunci când experiențele dureroase se repetă sau sunt foarte intense, poate apărea senzația că acest tipar nu se va schimba niciodată. Astfel, gândurile pot devine extrem de negative și prea puternice sau plauzibile pentru a fi contestate. În aceste momente, autovătămarea poate apărea ca o soluție rapidă pentru a face față, chiar dacă pe termen lung menține dificultatea.

Exercițiu 1 – Identificarea propriilor credințe de bază

Instrucțiune:

Imaginează-ți că ai o oră de petrecut cu o persoană care chiar își dorește să te cunoască. Nu o vei mai vedea niciodată după această întâlnire și poți vorbi deschis despre toate gândurile și sentimentele tale, fără teama de a fi judecat/ă.

Gândește-te la următoarea întrebare: Cum te-ai descrie pe tine însuți/însăți acestei persoane, atât în mod pozitiv, cât și negativ?

Ideea este să răspunzi spontan, fără să te gândești prea mult. Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Încearcă să te bazezi pe prima impresie sau pe sentimentul instinctiv („gut feeling”).

Poți completa următoarele propoziții:

Eu sunt…

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Alți oameni mă văd ca fiind…

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Alți oameni sunt…

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Relațiile sunt…

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Lumea este…

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Viitorul este…

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Emoțiile sunt…

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Această ultimă propoziție poate fi deosebit de utilă pentru a înțelege ce crezi despre propriile emoții și, în același timp, cum tinzi să reacționezi la ele sau cât de ușor îți este să le accepți.

Care crezi că sunt câteva credințe de bază pe care le ai și pot fi desprinse din descrierea pe care ai oferi-o despre tine și sistemul tău de gânduri?

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Exercițiu 2 – Pericolul credințelor de bază rigide

Instrucțiune:

Citește exemple de credințe de bază pe care le-ar putea avea cineva.

Tot ce fac trebuie să fie perfect.

Sunt un eșec, nimic nu-mi iese bine.

Sunt de neiubit, nimeni nu m-ar putea iubi cu adevărat.

Reflectează la ce pericole, costuri sau implicații negative ar putea avea pentru acea persoană să creadă întru totul aceste gânduri. De exemplu, dacă cineva crede că tot ceea ce face trebuie să fie perfect, ar putea evita să încerce lucruri noi din cauza fricii de eșec sau s-ar putea judeca foarte aspru dacă nu obține cele mai bune rezultate.

Ce costuri ar putea fi asociate cu fiecare din credințele de bază date ca exemplu:

Tot ce fac trebuie să fie perfect.

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Sunt un eșec, nimic nu-mi iese bine.

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Sunt de neiubit, nimeni nu m-ar putea iubi cu adevărat.

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Exercițiu 3- Pericolul regulilor rigide de viață

Instrucțiune:

Citește mai jos câteva exemple de reguli de viață derivate dintr-o credință de bază rigidă.

Credința că „nu sunt suficient de bun/ă” poate apărea atunci când o persoană crește într-o familie în care realizările și performanța sunt valorizate mai presus de orice.

Aceasta poate conduce la dezvoltarea regulii că va avea succes doar dacă face totul foarte bine sau chiar perfect. Acest lucru poate duce la stres și nefericire, deoarece fiecare sarcină este refăcută din nou și din nou sau, uneori, nici măcar nu este începută. Acesta este un exemplu despre cum o credință de bază poate declanșa un gând automat, precum „sunt prost/oastă”, și poate crea o regulă de viață: „nu are rost nici măcar să încep sarcina asta.”

Ce alte reguli de viață crezi că pot derivate din această credință rigidă?

Exemplu: „Dacă voi avea succes, atunci voi fi fericit/ă.”

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Ce alte costuri, consecințe negative pot fi asociate acestor reguli de viață?

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Exercițiu 4 – Identificarea regulilor de viață derivate din propriile tale credințe de bază

Instrucțiune:

Pe modelul de mai sus, reia credințele de bază identificate de tine anterior și încearcă să vezi ce reguli de viață urmezi, derivate din acestea.

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Ce costuri, consecințe negative sunt asociate acestor reguli de viață?

Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.

Observă, în continuare, în viața de zi cu zi, când apar aceste reguli și amintește-ți că ele sunt derivate din niște credințe vechi care nu au mai fost demult timp actualizate. Credințe care, deși cândva te-au ajutat, au un impact negativ în prezent.