Introducerea modulului

Uneori, atunci când suferința emoțională devine foarte intensă, unele persoane ajung să își facă rău în mod intenționat. Acest comportament este numit autovătămare (self-harm) și se referă la situațiile în care o persoană își provoacă în mod deliberat durere sau leziuni fizice. Pentru fiecare persoană motivele pot fi diferite, iar experiența din spatele acestor comportamente este adesea complexă.

Este important de înțeles că nu toate comportamentele de autovătămare au aceeași semnificație. Unele comportamente sunt realizate cu intenția de a muri, cum ar fi ingerarea unei cantități foarte mari de medicamente, tăieturile foarte adânci sau alte acțiuni care pot pune viața în pericol. Acestea sunt considerate comportamente suicidare. În alte situații însă, persoanele care se autovătămează nu își doresc neapărat să moară. Unele spun că nu vor să moară, altele că nu sunt sigure dacă vor să trăiască sau nu, iar altele simt pur și simplu că nu le mai pasă ce se întâmplă cu ele.

Pentru multe persoane, autovătămarea devine o modalitate de a face față unor emoții foarte intense sau unor situații care par copleșitoare. Ea poate apărea atunci când cineva se simte extrem de trist/ă, singur/ă, neînțeles/neînțeleasă sau izolat/ă, sau atunci când problemele din relațiile importante par imposibil de rezolvat. Uneori, oamenii descriu un sentiment profund de disperare sau senzația că nu există nicio cale de ieșire din situația în care se află. Alteori, emoțiile dominante sunt furia, frustrarea sau durerea emoțională foarte puternică.

Pentru a putea înțelege mai bine aceste comportamente de autovătamare, e important să discutăm despre legătura dintre situații – gânduri (cogniții) – emoții – comportamente. Aceste comportamente apar atunci când mintea percepe pericole și amenințări în mediul intern sau extern (fie că vorbim de suferință emoțională internă, greșeli, eșecuri sau de conflicte cu, și amenințări din partea celorlalți). Percepția acestor pericole și raportarea pe care o avem față de ele (de exemplu, să te gândești că „Nu pot face față acestei dureri”, „E insuportabil ce se întâmplă”, „Trebuie să simt ceva”, „Nimănui nu-i pasă de mine” sau „Merit să fiu pedepsit/ă”) declanșează emoțiile și senzațiile (de ex., tristețe, anxietate, neputință, furie, etc.,), iar sistemul nervos intră o stare de alertă în care partea emoțională a creierului preia controlul cu ajutorul stării de „luptă/îngheț/fugă” („dezactivând” astfel cortexul prefrontal, partea rațională a creierului).

În acest modul vei învăța ce sunt gândurile automate negative și credințele rigide de bază, cum pot acestea influența modul în care te simți și reacționezi și cum să le identifici când apar, devenind un de fel de „detectiv al gândurilor”. Totodată, vei învăța să testezi cât de reprezentative pentru realitate sunt acele gânduri, să găsești alternative mai realiste, mai utile și vei învăța că nu trebuie să dai putere tuturor gândurilor generate de mintea ta, ci le poți trata ca fiind doar niște gânduri, nu comenzi de acțiune.