06 – Lucrul cu impulsurile prin expunere interoceptivă

Lucrul cu impulsurile prin expunere interoceptivă

Pe măsură ce începi să exersezi expunerea interoceptivă, este posibil să observi că senzațiile corporale nu apar izolat. De multe ori, ele sunt însoțite de impulsuri puternice de a face ceva pentru a modifica starea internă. De exemplu, senzația de gol în stomac poate fi însoțită de impulsul de a mânca imediat. Tensiunea sau agitația din corp pot declanșa dorința de a face ceva pentru a reduce rapid disconfortul. În alte situații, senzațiile corporale asociate cu emoții intense pot fi legate de impulsuri de autovătămare. Aceste impulsuri pot apărea foarte rapid și pot crea senzația că trebuie să acționezi imediat. În astfel de momente, corpul și mintea funcționează adesea pe un fel de „pilot automat”: apare senzația, apare impulsul și comportamentul urmează aproape instantaneu. Expunerea interoceptivă poate ajuta la întreruperea acestui automatism. În loc să reacționezi imediat la impuls, poți învăța să faci o pauză și să observi mai atent cum se manifestă impulsul în corpul tău. De multe ori, ceea ce numim „impuls” este de fapt un ansamblu de senzații corporale: tensiune, agitație, presiune, energie în corp sau senzația că trebuie să te miști sau să faci ceva imediat. Atunci când aceste senzații sunt observate fără a acționa imediat asupra lor, multe persoane descoperă ceva surprinzător: impulsurile nu sunt constante. Ele cresc, ating un vârf și apoi încep să scadă, chiar și atunci când nu faci nimic pentru a le elimina.

Acest proces este uneori descris ca „a sta pe valul impulsului”. La fel ca un val, impulsul poate crește în intensitate, dar dacă nu este alimentat prin reacții imediate, el începe treptat să se diminueze.

Exercițiul următor te poate ajuta să exersezi această abilitate.

Exercițiu – Observarea impulsului în corp

Data viitoare când observi un impuls puternic (de exemplu, dorința de a mânca compulsiv, de a-ți induce vărsături sau de a te autovătăma), încearcă să faci o pauză de câteva minute înainte de a acționa.

În acest timp, îndreaptă-ți atenția către senzațiile din corp.

Întreabă-te:

Unde simt acest impuls în corpul meu?
Cum se manifestă această senzație (tensiune, presiune, agitație, căldură)?
Se schimbă senzația dacă o observ pentru câteva momente?

Nu este nevoie să încerci să controlezi sau să elimini impulsul. Scopul exercițiului este pur și simplu să observi cum se mișcă această experiență în corpul tău. Uneori, impulsul poate crește pentru scurt timp înainte să înceapă să scadă. Alteori, poate fluctua. Observarea acestor schimbări te poate ajuta să descoperi că impulsurile sunt procese dinamice, nu stări permanente.