Ce este expunerea interoceptivă

După cum am văzut în introducerea modulului, unele dintre cele mai dificile experiențe nu sunt doar emoțiile în sine, ci senzațiile corporale care le însoțesc. Tensiunea în corp, golul în stomac, presiunea în piept sau agitația internă pot deveni semnale puternice că ceva nu este în regulă. Atunci când aceste senzații apar frecvent sau devin intense, este foarte natural ca mintea să încerce să le evite sau să le reducă cât mai repede. Problema este că, atunci când evităm constant anumite senzații interne, corpul nu mai are ocazia să învețe că aceste experiențe pot fi tolerate. În timp, chiar și senzațiile relativ normale pot începe să pară mai amenințătoare sau mai greu de gestionat. De exemplu, senzația de gol în stomac poate deveni greu de suportat și poate declanșa impulsul de a mânca rapid pentru a o elimina. În alte situații, tensiunea emoțională din corp poate fi percepută ca insuportabilă și poate declanșa dorința de a face ceva imediat pentru a o reduce.

Acest tipar este important deoarece multe comportamente problematice apar tocmai ca o încercare de a modifica starea internă a corpului. Uneori, ele reduc temporar disconfortul, dar nu schimbă relația cu senzațiile care au declanșat reacția. Expunerea interoceptivă propune o abordare diferită. În loc să evităm sau să schimbăm imediat senzațiile corporale, această tehnică presupune să intrăm în contact cu ele, în mod deliberat și controlat. În cadrul exercițiilor de expunere interoceptivă, anumite senzații corporale sunt produse intenționat pentru perioade scurte de timp, într-un context sigur. Scopul nu este să creeze disconfort intens, ci să ofere ocazia de a observa aceste senzații într-un mod nou.

Prin repetarea acestor experiențe, corpul și mintea pot începe să învețe câteva lucruri importante:

• că senzațiile corporale sunt trecătoare;
• că ele pot fi tolerate fără a reacționa imediat la ele;
• că nu este necesar să faci ceva impulsiv pentru ca ele să dispară.

Acest proces poate contribui la dezvoltarea unei relații mai stabile cu propriul corp. În loc ca senzațiile interne să declanșeze automat un comportament, apare treptat mai mult spațiu pentru alegere. Pentru unele persoane, acest lucru poate fi o experiență nouă. Dacă ai fost obișnuit/ă să reacționezi rapid la disconfortul intern, ideea de a rămâne cu aceste senzații poate părea inițial ciudată sau chiar inconfortabilă. De aceea, expunerea interoceptivă se face treptat. Nu începem cu cele mai intense senzații, ci explorăm mai întâi modul în care corpul reacționează la experiențe mai ușor de tolerat.

Înainte de a începe exercițiile propriu-zise, este util să observi care sunt senzațiile corporale care îți sunt cel mai greu de tolerat și cum reacționezi de obicei atunci când apar. În secțiunea următoare vei avea ocazia să explorezi aceste lucruri mai atent.