Ziua 2. Consecințele fricii de a lua în greutate
După cum am văzut, dincolo de intensitate și frecvență, consecințele care derivă din frica de a lua în greutate sunt un parametru important care face diferența dintre normal și excesiv. La prima vedere, am putea crede că dacă avem o frică foarte mare de a lua în greutate, acest lucru ne va feri de excese și ne va ajuta să ajungem la, sau să menținem, greutatea pe care o dorim. Da și nu. Principalele comportamente derivate din frică sunt cele de evitare. În cazul nostru, dacă ne este foarte teamă de faptul că ne vom îngrășa, cel mai probabil vom evita să mâncăm, uneori până în punctul de a urma diete foarte stricte sau a ne înfometa. Pentru a ne susține aceste eforturi, poate vom evita situațiile sociale în care am simți tentația sau presiunea socială de a mânca, și vom alege să stăm acasă. Unele persoane încearcă să rezolve această frică prin comportamente compensatorii, cum ar fi provocarea vărsăturilor sau exercițiu fizic în exces. Sunt aceste eforturi eficiente? Să vedem ce se întâmplă de obicei.
Cazul 1. Ana are o frică extrem de mare de a se îngrășa, deși i s-a spus că este o persoană slabă. Ea evită să mănânce orice altceva în afară de legume și simte extrem de mult distres dacă mănâncă chiar și o cantitate mică din alte alimente. Pentru că majoritatea evenimentelor sociale au loc la restaurant, Ana le evită, din frica de a nu avea ce alege din meniu sau de a nu fi ridiculizată pentru alegerile ei (iar mănânci salată?). Își amintește, de exemplu, cum odată a comandat o salată care avea dressing de maioneză și cum a încercat, cât mai discret, să o dea la o parte și cât de vinovată s-a simțit că totuși a luat o înghițitură. Neavând multă activitate socială și mulți prieteni, se simte de multe ori deprimată. Frica ei este atât de mare, încât nu se poate bucura nici de prezent; chiar dacă are momente în care crede că arată bine, și acestea sunt imediat umbrite de teama că se va îngrășa pe viitor. Așadar, da, unele persoane se abțin de la mâncare, ajungând chiar subponderale în mod excesiv, însă cu costuri sociale și emoționale imense (a trăi deseori frică, rușine, deprimare).
Cazul 2. Maria are o frică excesivă de a lua în greutate și evită și ea să mănânce altceva în afară de legume cu conținut scăzut de carbohidrați. Are o listă de alimente permise și, în fiecare zi, se trezește cu gândul de a le servi doar pe acestea la fiecare masă. Însă, pentru că trăiește constant cu o stare de foame, se întâmplă uneori să „piardă controlul” și să mănânce alimente “interzise”, uneori în cantități mari, ceea ce am putea numi un episod de binge. În urma unui astfel de episod, ea se simte vinovată și se teme cu atât mai mult că de data asta chiar va lua în greutate, așa că își propune ca de mâine să devină și mai strictă cu dieta. Deși dietele nu par eficiente în acest caz, Maria crede că, dacă nu le-ar respecta, atunci ar mânca necontrolat, fără să se mai oprească. Pe moment, dietele stricte oferă un sentiment de control, însă pe termen lung nu sunt sustenabile. Astfel, frica de kilograme în plus duce la diete restrictive, care la rândul lor întrețin frica de a lua în greutate.
Privește cercul vicios de mai jos și gândește-te dacă se aplică pentru tine:
Așadar, comportamentele derivate din frica de a lua în greutate fie nu sunt eficiente în ceea ce privește menținerea sau scăderea efectivă a greutății, fie sunt însoțite de costuri personale și emoționale foarte mari, cum ar fi singurătate, vinovăție, deprimare. În cazul tău, care dintre comportamentele următoare apar odată ce simți frica de a lua în greutate?
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Trebuie să fii autentificat(ă) pentru a completa formularul.
Care este alternativa sănătoasă?
Departe de a fi indiferenți față de aspectul fizic, mulți oameni care sunt considerați a fi in formă nu trăiesc mereu cu teama de a lua în greutate. Deși sfaturile legate de nutriție sunt la tot pasul, și mulți oameni sunt preocupați de ele, adevărul e că majoritatea oamenilor mănâncă ce doresc, ghidându-se după reguli într-o manieră destul de flexibilă: am mâncat cam mult, poate la cină îmi ajunge un iaurt, sau n-am mai mâncat de mult o salată, sau hai să completez masa cu niște fructe în loc de ciocolată. Dacă există preocupare față de greutate, atunci va apărea și teama, însă ocazional și mai degrabă justificat. Multe persoane s-ar speria dacă o cunoștință ar remarca ceva de genul “parcă te-ai mai împlinit” sau dacă ar constata că mărimea lor obișnuită de haine nu li se mai potrivește. “Hai să mai slăbesc puțin” este de multe ori o decizie rațională; odată ce am revenit la greutatea obișnuită este, însă, firesc ca teama să dispară. A nu trăi în teamă permanentă nu înseamnă a capitula în fața “inevitabilului”, ci, dimpotrivă, a fi în control față de propriul corp și propriile decizii. Frica îngustează câmpul atenției și nu mai vedem lucrurile rațional, ceea ce duce la decizii pripite, extreme sau incorecte.